Aceasta este o carte pentru care nu pot să scriu o recenzie pentru că mă doare. M-am forțat să o termin pentru consolare și… De fapt, nu am cum să o analizez pentru că are atâtea intrigi legate ca într-un șir de domino, încât că aș strica misterul dacă aș scrie despre acțiune sau personaje.
Unele cărți chiar nu pot fi disecate ca o broască în laborator la ora de biologie. Da, exact, romanul ăsta e un organism viu! Îți creează disconfort numai gândindu-te la câtă suferință ascund personajele (în special cele feminine) și, totuși, atât de rafinat în relatare. Un stil scriitoricesc de panseluță pentru relatarea unor drame.
Toate personajele sunt principale. Chiar și cele secundare care apar la un moment dat în ziar, au jucat, de fapt, un rol important în crearea unei melodii sau în zugrăvirea misterului.
Mai mult decât faptul că romanul este relatat la persoana întâi și că, prin însăși subiectivitatea personajelor-narator nu ai certitudinea adevărului, nu pot să vă spun.
O carte care combină delicatețea și brutalitatea interbelică, povestită cu profunzime, umor și imprevizibil.
Articol scris de Mihaela Gheorghe, 28 mai 2026
Lasă un răspuns