Mihai Șteț (n. 1981, Baia Mare) este un scriitor român stabilit în Marea Britanie, absolvent al Facultății de Filosofie din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (2005) și masterand în Creative Writing la Universitatea Brunel din Uxbridge, Regatul Unit (2021).
Stilul său scriitoricesc se distinge prin îmbinarea elementelor fantastice, gotice și folclorice-românești. Opera sa explorează natura umană în situații critice.
Ne bucurăm că a acceptat invitația noastră la un dialog despre literatură, procesul creativ și sursele sale de inspirație.
M.G.: Cum ați descoperit pasiunea pentru scris? Cum a început totul?
Scriitor Mihai Șteț: Totul a început cu Legendele Olimpului și Mark Twain, pe vremea când eram elev. De scris m-am apucat chiar atunci, dar mi-a luat mult timp să îmi găsesc curajul și să încerc să o fac la modul serios. Am înțeles că este o treabă grea, însă acum este parte din mine. Nu pot trăi sau funcționa fără scris.
M.G.: Romanul „Strigoiul” publicat la Editura Hyperliteratura a captivat publicul ca thriller folcloric. Ne puteți împărtăși secretele procesului de scriere?
Scriitor Mihai Șteț: Inițial, avusesem ideea unei nuvele. Un tânăr țăran aude de comoara unui conte și merge să o caute într-o noapte. Găsește un conac părăsit într-o pădure nu departe de satul lui, iar în pivnița acestuia află un mormânt plin cu pungi cu bani. Când dă să le ia, este atins de un strigoi care iese de dedesubtul comorii. Strigoiul, un conte, îl blestemă să nu se poată bucura de bani. Țăranul lasă comoara și fuge, dar când ajunge acasă, în prag vede o parte din sacii cu monede. Îi ascunde. De atunci încolo, însă, el nu mai poate mânca și bea nimic. Blestemul îl mănâncă pe dinăuntru și, în final, își pierde până și capacitatea de a comunica, urmând să moară în cea mai cruntă formă de singurătate: cea a neînțelegerii. Povestea are un final deschis, în care soția țăranului plânge la patul lui când, dintr-odată, casa începe să se umple cu niște creaturi ciudate, amestecuri grotești de păsări și oameni. Când am început să o scriu, nu mergea. Era prea asemănătoare cu mitul lui Tantal. Am renunțat, doar pentru a mă aşeza la masă într-o zi, după vreo doi ani, când s-a scris aproape singură în această variantă, mult mai originală.
M.G.: Cel mai recent roman „Erased” a fost publicat pe Amazon Kindle. Ce v-a inspirat să scrieți acest thriller?
Scriitor Mihai Șteț: O să vă mărturisesc: Prințesa Mononoke, a lui Miyazaki, și o vacanță în superba insulă Sylt, de pe coasta germană din Marea Nordului. În primă fază, a fost o piesă de teatru scrisă în română. Apoi, am citit „The Stand”, de Stephen King, și am regândit totul. În acea perioadă eram student la programul de masterat al Universității Brunel. Mă zbăteam să îmi găsesc o viziune, dar citind, scriind și reflectând, m-am lămurit.
M.G.: Dincolo de lumea filologică, cine este Mihai Șteț? Cum v-ar plăcea să vă cunoască cititorii?
Scriitor Mihai Șteț: Sunt translator, fost tehnician dentar și absolvent de filosofie la Cluj. Sunt un băimărean emigrat și imigrat (depinde din ce perspectivă privim), iubitor de istorie (cu precădere bizantină și românească). Aș adăuga ceva ce ne readuce la filologie, la scris. Mă identific mai mult drept povestitor decât scriitor. Nu voi folosi cuvântul „bard”, că nu-i cool, dar cred că pe-acolo mă pot plasa.
Mii de mulțumiri lui Mihai Șteț pentru răspunsurile sincere și amintirile depănate autentic!
Sperăm că acest interviu v-a inspirat și v-a trezit setea de lectură și, de ce nu, de scris.
Interviu realizat de Mihaela Gheorghe, 24 iunie 2026
Lasă un răspuns