Autobiografia lui Marius Manole inspiră curaj, este o ferestruică spre amintirile din copilărie, adolescență și maturitate ale actorului. Un geniu pe scenă, un om cu anxietăți în spatele cortinei, Marius ne povestește cu umor și sinceritate parcursul lui profesional, ba chiar ne împărtășește leacul pentru frici.
Cartea este scrisă ca și cum ar fi vorbită. Se citește cu lejeritate și se adresează în mod direct cititorului. Știi prietenul ăla care la o bere vorbește întruna și umple golurile cu: «Ce să vă mai povestesc?… Ah, da!», apoi vine cu cea mai depresivă și profundă chestie pe care ai auzit-o vreodată și la final spune o glumă? Păi cam așa e și aici.
Se râde mult. Printre întâmplările mele preferate, se numără dimineața în care Marius și Emilian Oprea, colegi în studenție la teatru, au făcut cunoștință cu un domn care căuta o frizerie unde să se bărbierească. L-au convins să cumpere un BIC ca să se radă singur în baia de la cârciumă. Între timp, ei își domoleau setea cu berea plătită… de străin!
Dincolo de spiritul ludic, Marius s-a luptat cu emoții copleșitoare înainte de fiecare spectacol, anxietăți atât de puternice încât uneori se manifestau fizic prin febră și faringită. Marius povestește și în interviuri cum, printre colegi, circula deja gluma: «Cu ce pleci astă-seară: cu mașina sau ambulanța?».
Devotamentul pentru teatru reiese din fiecare pagină. M-a fascinat cum s-a pregătit pentru piesa „Inimă de Câine”, fiind migălos în pregătirea personajului. Marius povestește cu umorul specific cum a ajuns să analizeze un câine din fața blocului. Era atent la modul în care acesta mânca și interacționa cu ceilalți membri din gașcă.
Reușita lui a fost confirmată de reacția publicului. S-a bucurat când a auzit remarca unei femei din public către prietena ei: «Unde m-ai adus? Am senzația că am luat purici de la câinele ăsta.»
Marius este generos în interviuri, dar vă asigur că autobiografia este plină cu întâmplări care n-au fost povestite public până acum. Sunt câteva situații la limită, între viață și moarte, care sunt relatate doar în carte. Nu dau detalii, să nu stric suspansul și să nu se supere nenea actoru’-scriitoru’ că dau spoilere. Nu că mi-ar citi mie cineva recenzia, dar zic așa, de principiu!
În mod cert, are omul ăsta o putere de convingere uluitoare! După ce citești cartea, îți vine să te ridici de pe fotoliu și să faci lucrurile bine. Da, exact! Îți dă chef de treabă și te lecuiește de frica de eșec.
Articol scris de Mihaela Gheorghe, 5 mai 2026