Etichetă: Literatura Contemporana

  • Fericirea e în actul următor | Marius Manole

    Fericirea e în actul următor | Marius Manole, Bookzone, București, 2025

    Autobiografia lui Marius Manole inspiră curaj, este o ferestruică spre amintirile din copilărie, adolescență și maturitate ale actorului. Un geniu pe scenă, un om cu anxietăți în spatele cortinei, Marius ne povestește cu umor și sinceritate parcursul lui profesional, ba chiar ne împărtășește leacul pentru frici.

    Cartea este scrisă ca și cum ar fi vorbită. Se citește cu lejeritate și se adresează în mod direct cititorului. Știi prietenul ăla care la o bere vorbește întruna și umple golurile cu: «Ce să vă mai povestesc?… Ah, da!», apoi vine cu cea mai depresivă și profundă chestie pe care ai auzit-o vreodată și la final spune o glumă? Păi cam așa e și aici.

    Se râde mult. Printre întâmplările mele preferate, se numără dimineața în care Marius și Emilian Oprea, colegi în studenție la teatru, au făcut cunoștință cu un domn care căuta o frizerie unde să se bărbierească. L-au convins să cumpere un BIC ca să se radă singur în baia de la cârciumă. Între timp, ei își domoleau setea cu berea plătită… de străin!

    Dincolo de spiritul ludic, Marius s-a luptat cu emoții copleșitoare înainte de fiecare spectacol, anxietăți atât de puternice încât uneori se manifestau fizic prin febră și faringită. Marius povestește și în interviuri cum, printre colegi, circula deja gluma: «Cu ce pleci astă-seară: cu mașina sau ambulanța?».

    Devotamentul pentru teatru reiese din fiecare pagină. M-a fascinat cum s-a pregătit pentru piesa „Inimă de Câine”, fiind migălos în pregătirea personajului. Marius povestește cu umorul specific cum a ajuns să analizeze un câine din fața blocului. Era atent la modul în care acesta mânca și interacționa cu ceilalți membri din gașcă.

    Reușita lui a fost confirmată de reacția publicului. S-a bucurat când a auzit remarca unei femei din public către prietena ei: «Unde m-ai adus? Am senzația că am luat purici de la câinele ăsta.»

    Marius este generos în interviuri, dar vă asigur că autobiografia este plină cu întâmplări care n-au fost povestite public până acum. Sunt câteva situații la limită, între viață și moarte, care sunt relatate doar în carte. Nu dau detalii, să nu stric suspansul și să nu se supere nenea actoru’-scriitoru’ că dau spoilere.  Nu că mi-ar citi mie cineva recenzia, dar zic așa, de principiu!

    În mod cert, are omul ăsta o putere de convingere uluitoare! După ce citești cartea, îți vine să te ridici de pe fotoliu și să faci lucrurile bine. Da, exact! Îți dă chef de treabă și te lecuiește de frica de eșec.

    Articol scris de Mihaela Gheorghe, 5 mai 2026

  • Ispășire | Ian McEwan – Efectul domino al unei greșeli din copilărie

    Ispășire. Traducere : Virgil Stanciu. Polirom, ediția 2014, Iași.

    Romanul propune teme profunde, care sensibilizează și provoacă cititorul la gândire critică: mărturia falsă a unui copil, trauma războiului, vina și lupta interioară pentru îndreptarea unei greșeli ireparabile.

    Briony Tallis este o fetiță de 13 ani, pasionată de povești. Talentul ei scriitoricesc îi conferă admirația adulților și o face să se simtă matură. Aceasta, însă, confundă atracția dintre Cecilia, sora ei mai mare, și Robbie Turner, fiul servitoarei, cu o formă de hărțuire.

    În aceeași noapte, verișoara ei, Lola Quincey, este agresată pe câmp. Briony o găsește și îl vede pe inculpat fugind.

    Briony este un copil inteligent, cu o intuiție deosebită pentru scrierea creativă, iar obsesia ei pentru ordine dezvăluie dorința de a înțelege tot ce se petrece în jur. Gravitatea evenimentelor, însă, îi provoacă o criză existențială.

    Incapabilă să înțeleagă diferența dintre intimitate și agresiune, Briony depune mărturie împotriva lui Robbie pe baza unor presupuneri și preia astfel controlul asupra evenimentelor. Mărturia ei schimbă vieți.

    McEwan este un maestru în conturarea profilului psihologic al personajelor.
    La maturitate, Briony se înscrie ca asistentă medicală și are grijă de militarii răniți pe frontul celui de-al Doilea Război Mondial. În paralel, scrie un roman pentru a se descătușa de regretul obsesiv pentru mărturia împotriva lui Robbie. Imaginația devine astfel o unealtă a speranței.

    Datorită cunoștințelor ei de limbă franceză, este rugată să îi ofere alinare soldatului străin care delirează în urma unei operații grele. Acesta este un moment de revelație și deznădejde pentru Briony, în care ea compară delirul tânărului rănit cu ficțiunea la care lucrează.

    McEwan folosește, de asemenea, elemente de metaficțiune pentru a medita asupra condiției umane și a actului de creație. Prin metaficțiune înțelegem că textul își analizează propria construcție. Adică, prin scrierea romanului ei de confesare, Briony devine avatarul autorului, iar prin examinarea stilului ei scriitoricesc, McEwan se autoevaluează.

    Romanul captivează prin incertitudine și provoacă cititorul la un exercițiu de conștiință: este îndeajuns să spui adevărul pentru a îndrepta o nenorocire?

    Pentru cinefili, recomand ecranizarea regizată de Joe Wright și lansată în 2007, cu Saoirse Ronan, Keira Knightley și James McAvoy în rolurile principale (Briony, Cecilia și Robbie). Mă bucur să am în bibliotecă ediția din 2014 a traducerii publicate de Polirom, a cărei copertă îi înfățișează chiar pe actorii filmului.

    Articol scris de Mihaela Gheorghe, 6 aprilie 2026